ANCOM a adoptat Decizia care clarifica accesul la infrastructura de comunicatii electronice, dupa un proces de consultare care a inceput in luna august si s-a incheiat dupa Consiliul Consultativ din data de 12 noiembrie 2015.
De fapt, termenul “clarifica” nu este cel mai indicat, deoarece Decizia practic identifica piata corespunzatoare serviciilor de acces la elemente de infrastructura, insa nu identifica niciun operator ca avand putere semnificativa pe aceasta piata, deci nu intervine cu nicio reglementare, lasand impresia ca aceasta piata este complet concurentiala.
Cu exceptia furnizorilor de retele care au deja dezvoltata o infrastructura destul de extinsa si care, bineinteles, nu si-ar dori accesul unui alt furnizor la reteaua proprie, ceilalti furnizori de retele si servicii de comunicatii electronice sunt de parare ca Autoritatea de reglementare ar fi trebuit sa intervina, existand cateva motive intemeiate in acest sens, cum ar fi faptul ca in nu mai putin de o treime din localitatile din Romania nu exista decat un singur furnizor, iar pe de alta parte, existenta unui furnizor, si anume RCS&RDS, care detine 53% din piata comunicatiilor fixe pe segmentul retail la nivel national, cu toate in Romania exista in total peste 700 de furnizori!
Desigur, nu se poate stabili daca o piata este sau nu concurentiala luand in considerare numai cotele de piata ale agentilor economici specifici, insa ANCOM nu spune nimic in analiza sa care sunt actiunile pe care le va intreprinde pentru incurajarea concurentei in localitatile sau ariile geografice unde exista un singur furnizor sau in care, chiar daca exista doi sau mai multi furnizori, acestia isi impart anumite zone, astfel incat accesul unui alt furnizor in aceste localitati/arii geografice este aproape imposbil in momentul de fata.
Totusi, decizia ANCOM de a nu reglementa accesul la retelele fixe reprezinta o solutie corecta din motivele pe care le vom prezenta in cele ce urmeaza
Reglementarea accesului la retelele fixe presupune identificarea unuia sau mai multi furnizori care au o putere semnificativa si impunerea de obligatii, inclusiv plafonarea tarifelor de wholesale, astfel incat alti furnizori sa poata avea acces la potentiali clienti utilizand infrastructura furnizorului dominant.
Chiar daca aceasta masura ar fi benefica la prima vedere pentru multi dintre furnizorii de dimenisuni reduse care nu-si permit sa-si construiasca propria retea, cei mai importanti beneficiari ai unei astfel de reglementari ar fi fost de fapt Orange si Vodafone, adica tocmai cei mai mari furnizori de comunicatii electronice din Romania, care si-au exprimat deschis intentia de a avea acces la retelele fixe, si care in acest fel si-ar fi consolidat pozitia de lideri incontestabili ai pietei (avand in vedere ca Telekom si Telekom Mobile sunt totusi doua entitati juridice distincte), aspect ce ar fi produs dezechilibre mai mari ale pietei in comparatie cu beneficiile unei astfel de masuri.
Practic, o asemenea pozitionare a Orange si Vodafone ar fi grabit disparitia unor furnizori de dimensiuni reduse sau ar fi ingreunat situatia altora, mai mult decat o face RCS&RDS singur in acest moment! Cu alte cuvinte, piata nu ar fi impartita in principal intre RCS&RDS si restul, cum se intampla acum, ci, cel mai probabil, intre RCS&RDS, Orange si Vodafone, existand riscul ca cei mai multi dintre cei 700 de furnizori, aici incluzand chiar si UPC, fie sa fie absorbiti de cei 3 de mai sus, fie sa falimenteze. O pozitie oarecum diferita o are Telekom Romania, care, cu toate ca detine o infrastructura extinsa, aceasta nu a fost exploatata la maxima capacitate pana acum nici in scop comercial si nici macar in interes propriu (ceea ce este aproape de neinteles).
Provocarea pentru ANCOM este insa foarte mare. Declarand ca accesul la retelele fixe se va putea face pe baze comerciale, Autoritatea trebuie sa se asigure de acum inainte ca acele conditii comerciale stabilite de furnizorii care detin infrastructura (in principal RCS&RDS) nu sunt abuzive si sa solutioneze cu maxima celeritate aspectele ridicate de furnizorii care doresc acces, inclusiv litigiile care ar putea sa apara, aratand astfel sprijin mai ales pentru furnizorii de dimensiuni reduse care au aratat nu de putine ori ca sunt capabili sa inoveze si sa se dezvolte daca sunt inlaturate preocuparile de supravietuire.
In plus fata de aceste masuri, ANCOM ar trebui sa monitorizeze cu maxima atentie aceasta piata si sa poata interveni in cazul in care va constata chiar si cel mai mic derapaj, chiar inaintea celor 3 ani care reprezinta perioada optima de reanalizare a pietelor. Totodata, ANCOM ar trebui sa tina cont in general in adoptarea deciziilor sale viitoare si de politicile celorlalte institutii ale statului in vederea eliminarii gradului de saracie si a descurajarii migrarii in masa a populatiei din acele localitati care corespund in cea mai mare parte cu localitatile unde nu exista concurenta pe piata de servicii de comunicatii fixe.
