Daca guvernul refuza sa securizeze sistemele critice, ce sanse mai avem noi oamenii de rand?
Recent, in cadrul conferintei Interop din New York s-au trasat ca de obicei un numar de discutii interesante despre securitatea wireless si mobila, incluzand si aprofundarea prezentarii Lisei Phifer despre cele mai bune practici in securitatea WLAN.
Ideea de baza: nimic nu e perfect, dar avem instrumente foarte bune si strategii disponibile astazi. In timp ce nu ne poate asigura nimeni ca cineva poate atinge siguranta completa pentru ca nu se poate, dar noi putem sa ne facem treaba daca ne propunem. Putem sa presupunem ca enervantii virusi pot fi minimizati.
Cum se poate ca armata SUA sa nu fie inca capabila sa securizeze sistemele critice in ciuda bugetelor imense care sunt inaccesibile oamenilor de rand?
Avand in vederere o mare varietate de rapoarte, misiunea ctitica Predator si, varul ei, Reaper sunt acum infestate cu un virus – un virus care nu compromite operatiile dar totusi afecteaza sistemele de baza, cel putin potrivit armatei este imposibil sa scape de el. Acesta este o reminiscenta a faimosului vierme Stuxnet, probabil una dintre cele mai bune arme dezvoltate vreodata.
Dar se pare ca familia Predator/Reaper nu a invatat nimic, inca o data prezentand o mare oportunitate de a-si compromite misiunea si din nou o parte din taxele americanilor se vor irosi datorita incompetentei si prostiei. Cine sustine taxe mai mari, ar trebui sa se mai gandeasca. Si aceia care nu inteleg nici macar bazele securitatii IT, va rog ganditi-va la o alta cariera.
niciodata nu se va remedia aceasta problema pentru ca cine inventeaza aceste chestii stiu si opusul lor