Spatiul cibernetic a fost legat inca de la inceput de conceptul de securitate, daca avem in vedere faptul ca internetul a fost creat ca un instrument al Departamentului american al Apararii, pentru a proteja sistemul decizional american in cazul unui atac sovietic.
Dupa incheierea Razboiului Rece, reteaua de date devine accesibila si mediilor nemilitare si ajungand sa cuprinda tot mai multe tari, domenii si obiecte, astazi internetul fiind folosit atat pentru conectarea infrastructurilor critice, operatiunilor financiare si continua sa se extinda pentru a conecta orase. Dat fiind numarul tot mai mare al conexiunilor la internet, precum si diversitatea acestora, corelata cu intensificarea criminalitatii online. Astfel, o bresa de securitate poate insemna atat pierderi de date personale sau bani, in cazul in care vorbim despre surgeri de informatii din sistemele bancare sau in cazul altor baze de date, cat si inghetarea activitatii economice prin destabilizarea unui obiectiv strategic, cum a fost pana de curent care a avut loc in vestul Ucrainei anul trecut in ajunul Craciunului, atunci cand o centrala electrica a fost victima unui atac cibernetic, care a lasat pentru mai multe ore fara curent populatia din regiune. Anterior, in 2007, alte atacuri au vizat infrastructura informationala a Estoniei, stat membru al NATO. In urma mai multor atacuri cibernetice a fost blocata activitatea mai multor ministere, banci, mijloace de transport in comun si chiar ziare.
Pe masura ce internetul devine tot mai prezent in activitatile de zi cu zi ale societatii, un atac cibernetic poate afecta tot mai mult activitatea cotidiana a oamenilor de rand. Din acest motiv protectia spatiului cibernetic si a datelor pe care le contine au capatat noi dimensiuni pentru state si organizatiile internationale. Asftfel, tinand cont de inmultirea atacurilor si de gravitatea potentialelor daune, dar si de faptul ca noile conflicte internationale au si o componenta digitala, in cadrul summitului din Tara Galilor din 2014, NATO a actualizat politica de aparare si a inclus atacurile cibernetice pe lista incidentelor care pot duce la activarea articolului 5 (clauza de aparare colectiva) si, prin urmare, la izbucnirea unui conflict international. Scopul actualizarii politicii de aparare este acela de a descuraja si reduce activitatile agresive la adresa membrilor aliantei, iar principala consecinta a acestei decizii o reprezinta actiunea statelor membre de a-si intari securitatea in acest domeniu.
Una dintre principalele probleme se refera la delimitarea jurisdictiei intr-o zona in care frontierele fizice nu exista si datele unui site inregistrat intr-o tara pot fi accesate de persoane din alte state. Desigur, fiecare acces lasa, dar identitatea atacatorilor trebuie dovedita, lucru greu de realizat in spatiul cibernetic si, nu in ultimul rand, daca identificarea este facuta in mod categoric, agresorul nu poate fi tras la raspundere decat daca se afla pe teritoriul statului unde a fost savarsita infractiunea, sau daca se incheie o conventie intre acest stat si cel unde se gaseste acuzatul. Situatia se poate agrava atunci cand autorul unor actiuni de sabotaj, spionaj propaganda si alte metode considerate drept instrumente ale razboaielor hibride este un stat.
De asemenea, ca urmare intensificarii terorismului international si a aparitiei diferitelor grupari extremiste care incurajeaza aceasta practica, in special DAESH, a fost observata o noua amenintare facilitata de internet: usurinta cu care informatiile sunt transmise dintr-o parte in cealalta a globului permite propagarea ideilor anumitor grupari care vor sa destabilizeze societatile statelor occidentale, dar si atragerea de noi adepti din randurile celor mai vulnerabili sau exclusi. Una dintre regiunile cele mai afectate de acest fenomen este Uniunea Europeana, ale carei state au fost in ultimii doi ani victimele mai multor atentate la Paris, Bruxelles, Nisa, Munchen sau Ansbach.
Un alt aspect care influenteaza evolutia politica pe continentul european il reprezinta polarizarea Est-Vest, care opune interesele Federatiei Ruse procesului de integrare euro-atlantica. Aceasta polarizare a inceput sa fie simtita inca din anul 2008, atunci cand Rusia s-a opus apropierii dintre NATO si vecinii sai din Vest si din Caucaz: Ucraina si Georgia. Razboiul georgian care a dus la recunoasterea celor doua regiuni separatiste de catre Moscova nu a fost decat inceputul unui proces de reafirmare a Rusiei in plan regional, proces care a culminat cu anexarea Crimeeisi destabilizarea Ucrainei.
In acest context, Parlamentul European a prezentat saptamana trecuta un raport prin care atrage atentia asupra actiunilor pe care parti terte le intreprind cu scopul de a fragmenta si de a reduce coerenta politicii externe a UE si propune o serie de masuri pentru contracararea acestora. In raportul respectiv, sunt evidentiate modurile in care diversi actori internationali, fie ei statali sau nu, actioneaza in spatiul cibernetic pentru a modifica perceptia opiniei publice europene in functie de interese care contravin statelor membre si Uniunii in ansamblu: publicarea de mesaje scrise sau filmate raspandite prin intermediul retelelor sociale atat in statele membre ale UE cat si in statele partenere, campanii de presa care denigreaza constructia europeana si pune la indoiala valorile sale, sau care prezinta societatea europeana ca pe o civilizatie decadenta, aflata aproape de prapastie, care denatureaza modul traditional de viata al oamenilor, in timp ce sponsorii actiunilor respective apar ca aparatori ai acestei ordini naturale.
Pentru contracarea acestor actiuni, Parlamentul European insista asupra sustinerii financiare a mas-mediei independente in statele partenere, mai ales cele din cadrul Parteneriatului Estic, dar si in pe cea din interiorul statelor membre, promovarea in randul cetatenilor europeni a buletinelor de stiri privind dezinformarea publicate de unitatea operationala pentru comunicare strategica a UE. Aceste buletine trebuie sa respecte standardele deontologice si principiile de conduita ale jurnalistilor. Pe langa atragerea atentiei asupra mesajelor de propaganda, se are in vedere si educarea cetatenilor in scopul distingerii stirilor reale de cele cu caracter dezinformativ sau de propaganda. De asemenea, in ceea ce priveste mesajele publicate in social media, se are in vedere aplicarea sau, acolo unde este necesar, inasprirea legislatiei cu privire la discursul de ura si la discriminare.
Mijloacele tehnologice au facilitat accesul la informatie, insa in aceeasi masura au oferit posibilitatea tot mai multor persoane de a se exprima si de a-si face auzita vocea in medii tot mai largi. Totodata, intr-o lume care promoveaza democratia si drepturile omului, vocea opiniei publice este tot mai importanta pentru buna functionare a societatii, astfel incat, urmatoarele confruntari se vor muta tot mai mult in mediul online. Putem concluziona deci ca importanta spatiului cibernetic pentru securitatea statelor creste, urmand ca in viitor guvernele sa acorde o atentie tot mai mare acestui aspect.
